SCHIPUL BINEMIROSITOR

Autor: Miruna Runcan

Pentru spectatorul cît de cît consecvent al filmelor lui Mircea Daneliuc, deja structurate de mai bine două decenii într-o operă coerentă, al cărei discurs continuu „şi-a săpat şleau" în memoria culturală, contextul valorizărilor cinematografice exercită, evident, o presiune copleşitoare, îngreunînd - mai degrabă decît sa ajute - o lectură coerentă şi de adîncime a piesei de-acum, Şchiopul binemirositor. Această situaţie, explicabilă dar nu justificată pe de-a-ntregul, poate avea două efecte „secundare", suficient de periculoase ca să merite a fi contracarate încă de la început: cel dintîi este acela de a favoriza excesiv palierul politic al oricărei interpretări. Nu e o lectură lipsită de adevăr, dar e una comodă, profitînd de pe urma atît de dezbătutei „traversări a lehamitei", topos constant al filmelor lui Daneliuc, mai ales din ultimul deceniu; ca şi de starea de spirit instalată deja în organismul social, cea pe care Luca Piţu o denumea, într-o strălucitoare parafrază ironică la Noica, „sentimentul românesc al urii de sine"
citeste mai mult ...