ORA LANTI

Revista: RAMURI Autor: Petre Ciobanu - Nr: 10/2007

Reputatul cineast, subtil şi inteligent, Mircea Danieliuc este şi un remarcabil romancier, cu o deosebită forţă imaginativă, luxuriantă, şi un stil rafinat, fără falsă pudoare. De la debutul său – bestsellerul din 1997 – cu „Pisica ruptă“ (Premiul ASPRO, pentru cea mai bună carte a anului), Danieliuc continuă să şocheze cu fiecare carte a sa (9), impunându-se printr-o scriitură personalizată. Romanele sale captivează prin oglinzile paralele ale unor destine frustrate – o lume reală alterată – oameni vii (nu modele!).

Recentul său roman „Ora lanti“ (Editura Cartea Românească, 2007, 375 pg.), mozaic puternic colorat, este o explorare, fără prejudecăţi, într-un labirint social populat de o tipologie ajustată la evenimente de o concreteţe uşor traductibilă. Ficţiune rafinată, „Ora lanti“ este un roman al vieţii cotidiene, al faptelor diverse în care raţionalul şi logicul nu mai alcătuiesc sisteme de referinţă. Construit cinematografic, posibil scenariu de film (nu lipsesc didascaliile), romanul debutează fulminant prin trei scene de erotism inflamant. În pagini fierbinţi, textul abundă de picanterii deocheate şi de scene erotice, detaliul depăşind regulat linia exprimării impudice; obsesiile erotice trimit la romanele lui Henry Miller („Tropicul cancerului“) sau Louis Begley („Totul despre Schmidt“).

Trama romanului o constituie explorarea unei interiorităţi alterate: tribulaţiile protagonistului Giani (Ghighi) Stratulat, individ plasat la limita patologicului. Romanul devine o sumă de observaţii şi reflecţii prin care coabitează biografia individuală cu aceea a unei epoci. Acuplările surprinzătoare („Acolo a vrut, în picioare, printre lopeţi“) sunt întrerupte de reflecţii sociale istorice, filosofice. Mircea Danieliuc a creat în Stratulat un caracter deosebit, complex, autodecepţionat în viaţă şi familie; un individ frustrat, obsedat erotic, care caută un echilibru, o consolare, o fericire iluzorie. După o pasageră experienţă erotică în compania Violetei, o ex-vampă frustrată sexual, pentru care simte „o violenţă cecenă“, Bunuţ Stratulat suferă o depresie care avea să-l ducă la Spitalul 9.
Recomandat de către dr. Traian Gal, Stratulat devine pacientul psihoterapeutului Gilda Both, pentru care avea să constituie un „studiu de caz“ în vederea doctoratului pe care îl pregătea. Remediul propus este „terapia prin sex“, dar experimentul nimfomanei Gilda avea să conducă la pasiune, obsesie, dependenţă, calvar. Abandonat de aceasta, personajul este hotărât să se regăsească prin căsătoria cu Aurora, care însă „cu corpul ei generos şi cu anticorpii ei maladivi“, mă trimite ineluctabil în braţele acestei femei (Gilda) de-o frigiditate sârguincioasă“. Încă obsedat de Gilda, eşecul este absolut; mariajul se dovedeşte funest şi după un nou stagiu la Spitalul 9 Aurora hotărăşte să divorţeze. Fiecare eşec produce o breşă în plus; criza conjugală şi obsesia pentru Gilda îi determină, lui Stratulat, o stranie debusolare.

Romanul se stinge, în final, într-o viziune apocaliptică: „Zbârnăitul din cap s-a mutat în articulaţii. Îmi zornăie fiecare globulă. Sunt zguduit violent, această frecare mă va calcina într-un scăpătat criogenic. Sunt rece, mi-e frig. Am inima învelită în gheaţă, ca pentru transplant. Gândesc glacial, sunt pătruns de vigoare, presimt un sfârşit asurzitor, deflorant; explozia nu mai sper s-o aud din cauza diferenţei de viteză dintre lumină şi sunet. Privesc realitatea în faţă, precum Constantin Brâncoveanu. Uite-i cum aleargă spre mine. Nu pot să-i ajut cu nimic. Mi se pare hilar, dar nu-mi vine să râd.“

O experienţă de viaţă, formată din frecventarea unor medii, diferite, ale societăţii îi permite lui Mircea Danieliuc o ipostaziere a imaginii devastatoare a unei societăţi alienate de o prelungită democratură marcată de rapacitatea unui capitalism barbar. Voalată, dar mereu prezentă, apare condamnarea unei lumi în care absenţa unei vieţi spirituale conduce la ratarea celor incapabili de a se adapta unei vieţi adevărate. Fantezie şi realitate, viaţa cotidiană e marcată, în roman, de varii norme de conduită: „Am o reputaţie (G.S.), sunt în Who’s Who, am iscălit o grămadă de filme, emisiuni, nu ştiu ce, un morman de reclame. /.../ Sunt plătit ca la chiori, de acord, ăsta-i sistemul. Valoarea nu se plăteşte“. În contrast însă apare corupţia: „Prin ’95, când s-au făcut averile alea şi alergau ca nebunii să tragă un tun /.../ cumpăra fabrici iertate de datorii, şmenul ala cu retehnologizarea /.../ pe urmă le dezmembrau curăţel şi le vindeau la bucată. /.../Atunci s-au legat averile mari şi simularea prosperităţii“. Vituperant în subsidiarul acţiunii romanului, Mircea Danieliuc demască fariseismul politic: „lumea înfulecă absolut tot ce vede pe sticlă, chiar pe nemestecate; dacă ai de făcut e să-i torni în guriţa deschisă. /.../ Dar ce importanţă are, nu se delapidează tot timpul, ce mai aşteptăm? Nu-i tot aia? Nu-i ciclic, de ce se înghesuie lumea să apuce un loc pe craca de sus? Să vadă la cât s-au întins «nenorociţii» în mandatul trecut ca să aibă o marjă şi ei“. Ca un leitmotiv apare parodia vulgară, spectaculară până la vârf, a aşa-zişilor răpiţi în Irak: „Ori eşti răpit, ori nu eşti răpit! Ne ia de tâmpiţi? Se bagă, văd, Cotroceanul. Asta-i o chestiune de bani grei, ascultă ce-ţi spun“. Violeta Marinache, „grizonată şi tânără încă, taiorul mulat, o mică bijuterie la gât şi cracii ăia de deputat dezveliţi generos în teaca fosforescentă“, deşi membră a Camerei şi ministru al culturii, face afaceri cu un personaj dubios arabo-suedez Bassam (Hayssam?) iar când acesta e demascat ca spion avea să fie numită ambasador în Liban (?!).
Scriitorul urmăreşte contrastul între aparenţe; un mediu elevat ascunde, adesea, drame, vicii, existenţa în promiscuitate. Doctorul Traian Gal, un pervers sexual, ajuns director de spital, păstrează o listă a femeilor cu care are raporturi ambigue; psiho-terapeuta Gilda, amantă frigidă, e stăpânită de o carnalitate excesiv-animalică şi schimbă bărbaţii după sezon. Ar părea că ne aflăm alături de personaje cu o psihologie morbidă gen – Columbeanu, Prigoană, Lis, ce practică o murdară pornografie de lux.

Structură narativă construită cu subtilitate (36 de secvenţe-scene), romanul „Ora lanti“ oferă o lectură lejeră, incitantă şi umoristic-parodică. O carte inteligentă, cu implicaţii psihologice şi sociale, romanul dezvăluie îndrăzneala stilistică, talentul şi forţa de prozator ale lui Mircea Danieliuc